Bun, am inteles ca s-a hotarat taierea piscii in doua. Ok, sunt de acord. Nu e o masura la care sa incepi sa aplauzi, dar judecand la nivel macro e clar ca ceva trebuie facut. Daca asimilam statul cu o firma si bugetarii cu personalul t.e.s.a., este clar ca la noi lucrurile s-au facut d-andoaselea. Prima data s-a redus salariul la personalul productiv, iar dupa 1 an si jumatate s-a ajuns la concluzia ca trebuie reduse si la personalul t.e.s.a. A cui este vina ca personalul acesta are costurile supradimensionate? Este evident ca clasa politica, in totalitatea ei. De ce nu sufera clasa politica pentru aceasta vina? Pentru ca suntem niste idioti si ii alegem in continuare. Pe toti! pe Boc, pe Tariceanu, pe Geoana, pe Adrian, pe Vanghelie, pe Videanu, pe Ghise. Dar destul, ca murdaresc hartia.
Personalul t.e.s.a se imparte in mai multe categorii. 4, dupa parerea mea: personalul din sistemul sanitar, persoanlul din invatamant, personalul din administratie, personalul din armata si politie. Fiecare cu bubelel lor. Primele doua categorii sufera puternic in doua domenii: competenta si evaziune fiscala. Stim foarte bine, fara a generaliza, ca medicii din sistemul public iau [sau uneori chiar cer] spaga. Iar daca nu iau medicii, iau asistentele, pe principiu ca pana la D-zeu te mananca ingerii. Profesorii fac meditatii. Aici sistemul nu e chiar atat de incarcat ca in sistemul sanitar, dar exista si aici o serie de profitori care au conceput sistemul in asa masura incat sa fie nevoie de ei. Ce parinte nu a apelat macar odata la un profesor pentru meditatii? De cele mai multe ori profesorul particular este acelasi cu cel de la scoala. Este o cale de a cumpara bunavointa lui. Pentru ca nota din generala sau liceu conteza pe mai departe!
pentru aceste doua categorii as face o propunere: domnilor doctori, doamnelor asistente, stimati profesori, va rugam treceti pe la fisc si platiti 16% + 19% . Nu e mult deloc. Pentru medici care incaseaza aceste contributii lucrand in spitalele de stat aceasta contributie trebuie platita la intreaga suma a veniturilor, iar pentru profesori, care isi desfasoara activitatea acasa, in timpul lor liber, avand si anumite cheltuieli, as instituii o cota de 30% cheltuieli deductibile. Ca stat, as face de asa fel incat evaziunea fiscala in continuare sa fie platita cu inchisoarea si confiscarea averii si as promite pe de alta parte ca toti bani colectati in acest mod se intorc de unde au plecat. Adica maresc salarile medicilor, asistentelor si ale profesorilor.
Personalul din administratie sufera, spre deosebire de primele doua, de alte probleme: este supradimensionat, prost platit si.. subdimensionat. Ca este prost platit este clar. Sunt o gramada de salarii foarte mici. Pe ici, pe colo, s-au gasit diverse forme de contrabalansare [gen stimulente, etc.] Nu e suficient. Trebuie salarii mai mari, fara stimulente, dar deocamdata nu se poate, din cauza celorlalte probleme. Este supradimensionat. Esista prea mult personal administrativ. Aici Patriciu, Dinu pentru cunoscuti, are dreptate. Probabil ca nu 4 din 5, dar macar 1 din 3 este in plus. In plus, judecand dupa standardele economice, nu dupa volumul de munca. Pentru ca ajungem si la paradoxul subdimensionari sistemului, in paralel cu supradimensionarea lui. Sistemul este prea complicat si din acest motiv volumul de munca, pentru administrarea lui, este imens. Sunt atatea taxe, atatea exceptii, atatea modificari ale legislatiei, atat de prost facuta legislatia, un sistem juridic atat de prost, totul se contesta, incat volumul de munca este imens si actualul personal face cu greu fata. Vorbesc aici in cunsotinta de cauza. Exista si exceptii, acolo unde nu se face nimic, dar se incaseaza bani de bani. Acolo stau insa rentierii, ei sunt favoritii sistemului, ai oricarui sistem. Ei sunt...apropape intangibili.
Si vine si cea de-a patra categorie, favoriti mei. Si ai sitemului. Vreau doar sa imi raspundeti la intrebarea: cati ofiteri de informatii la mia de locuitori este normal sa avem? Si cati avem? Cat este normal sa fie salariul unui sofer MAI, daca il raportam la salariul unui medic? De ce soferul MAPN, ce grad o avea el, iese la pensie la 45 de ani si un sofer la o firma privata la 65 de ani? Ce a facut acel sofer MAPN? A fost in razboi cumva? Cred ca aici se poate aplica principiul lui Patriciu. 4 din 5 afara. Cel putin la armata. La politie, un control mai bun al activitatii, o autoritate sporita [de care intradevar, duce lipsa] si cred ca si aici se pot face restructurari serioase.
Ar mai fi cateva subcategorii de bugetari, in special in sistemul juridic. Eu personal consider acest sistem bolnav, ar trebuii desfintat cu totul si pus altul in loc, cu alte proceduri. Nu este posibil ca orice proces sa ajunga la CC pentru exceptii, nu este posibil ca orice amenda sa fie contestata in instanta, nu este posibil sa existe shpe randuri de apeluri, nu inteleg de ce nu se judeca toate procesele direct in ultima instanta din moment ce oricum ajung acolo. Oricum, una din cele mai corupte clase este aceasta casta a judecatorilor, cea care ar trebuii sa fie si cea mai curata.
O alta subcategorie o reprezinat multitudinea de agentii. Aici problema este complicata si prea diversificata. Unele sunt necesare, altele nu, unele sunt eficiente, altele sunt ineficiente. Trebuie o analiza a ficareia in parte si luate masurile de cuvinta.
Revenind la probleme macro. Alte masuri complementare ce se pot lua:
- impozitarea in exces a tuturor terenurilor agricole nelucrate. Cu posibilitatea ca daca proprietarul nu poate sau nu are chef sa le lucreze sa fie obligat sa le vanda in 6 luni, ca sa evite plata impozitului si in ultima instanta statul sa fie obligat sa le cumpere, la un pret de 50%-75% din pretul pietii [vb de terenuri agricole, deci nu de euro/mp ci de eurocenti/mp]
- impozitarea tuturor producatorilor agricoli. Ai taraba in piata, vinzi de 100 de lei pe zi [3 lg. de patrunjel, 5 de marar, 3 rasaduri si ce mai vinzi acol]? Ai 350 zile/an x 100 lei? Ai incasat 35000 Ron? Consideram cheltuieli deductibile o cota de 50%, raman 17500. Plateste 19% TVA si 16% impozit pe profit, adica circa 5200. Este doar 14% din suma incasata, nu mi se pare mult. La cifre de afaceri mai mari, sa zicem peste 100.000 ron/an cota cheltuielior deductibile poate fi mai mare, spre 60-70%. Cui nu ii convine sistemul si crede ca are cheltuieli mai mari, sa se inregistreze ca firma. Si sa vada atunci impozite si taxe.
- REDUCEREA EVAZIUNII FISCALE IN DOMENIUL PRIVAT. Aici sunt cam 5% din PIB taxe si impozite ce se pierd. Auzeam la radio un cetatean foarte suparat pe cresterea taxelor[se vb atunci de cresterea la 20% a cotei unice si 25% TVA]. Era extrem de suparat, aproape imi venea sa plang pe umarul lui. Pana cand a marturisit ca el are 705 RON pe cartea de munca si de doua - trei ori mai mult in realitate. In clipa aia nu am inteles de ce tonul reporterului nu s-a schimbat! Statea de vorba cu un hot, care fura 200 de lei la fiecare 100 platita ca impozit. Adica fura 66%. Ca si cum guvernul ar "fura" 66% din buget si ar ramane pentru salarii si pensi doar restul de 33%. Si omul era foarte suparat. Iar cazul lui este cronic in economia romaneasca. D-asta s-a ajuns ca salariul in domeniul privat sa fie mai mic decat cel din domeniul de stat, in realitate nefiiind asa. Problema aceasta este numai la IMM mici si foarte mici. Nu o sa vedem astfel de evaziuni in banci, la PETROM, la multinationale, etc. Dar se aduna si dau al naibi de mult.
- impozitarea oricariei activitati derulate de persoanele fizice in scopuri comerciale. Asa ceva se doreste, inteleg ca se lucreaza, sa vedem ce iese. Idee cu o limita inferioara a veniturilor din astfel de activitati, peste care activitatea se considera impozabila, este OK dupa parerea mea.
luni, 10 mai 2010
miercuri, 3 iunie 2009
Prima casa
Am sa vorbesc in acest post despre programul anuntat de Guvern si numit pompos "Prima Casa". De ce se numeste asa nu va pot lamurii pentru ca inteleg din declaratiile domnului Pogea ca este suficient sa nu detii o casa in momnetul accesarii programului, nicidecum sa nu fi detinut pana in acel moment o casa. Dar nu asta este problema. Problema sau problemele pleaca de la modul in care guvernul intelege sa aplice acest program. Parerea mea este ca programul are potential, dar cum in Romania orice intentie buna se poate transforma peste noapte intr-o catastrofa, vreau sa precizez care sunt conditiile pentru ca un astfel de program sa isi atinga scopul.
Care este scopul programului?
Pentru ca am vorbit de scopul programului, trebuie sa il precizam. Aici vreau sa fac o analogie cu programul Rabla. Multi vad programul rabla ca un ajutor social pentru cumpararea de masini mai ieftine. Nimic mai fals! Sa vedem de unde vin banii pentru programul Rabla si ne vom lamurii. Pai banii vin de la Ministerul Mediului. De cand se ocupa acest minister cu ajutorarea celor care vor sa isi cumpere o masina? Nu se ocupa. Asta inseamna ca scopul programului Rabla este legat cumva de mediu. Si intradevar, scopul declarat al programului este reducerea poluarii prin innoirea parcului auto. Logic pana aici. In cazul programului prima casa banii pentru garantii vin de la fondul de garantare pentru IMM. Acest fond are legatura cu Ministerul pentru IMM (nu stiu exact denumirea si nu stau sa caut acum). Deci acesti banii ar trebuii sa ajute IMM. Asta e parerea mea, cel putin. Cui ar folosii un credit ipotecar la o locuinta veche? Sa zicem ca eu am un apartament vechi de 2 camere in Bucuresti. Il dau cu 60000, banca castiga (foarte putin cred eu avand in vedere ca sursele sale de finanatare sunt la minim 4% iar dobanda nu va fi mai mare de 7%), eu bag cei 60000 in banca sa imi dea 5..6% (de unde si costul finantarii bancii) si in economia reala nu se intampla nimic, doar ca o persoana, in loc sa cheltuie niste banii "in piata" ii plateste rata la o banca. A mai castigat ceva si notarul si statul (din taxe), dar in esenta banii aia s-au blocat. Eu in nici un caz nu o sa ma apuc sa consum cei 60000 "in piata", ci stau cu fundul pe ei ca imi e frica de ce se poate intampla "maine". Daca insa programul se va adresa numai locuintelor noi, aflate la primul proprietar (atentie: apartamentele cumparate pentru specula, intrucat nu se afla la primul proprietar, nu fac obiectul acestui program) se va impulsiona sectorul constructilor. Ce inseamna acest lucru? Nu stau sa va explic, dar e bine sa va uitati la ponderea lui in PIB, mai ales in anii de crestere economica. Asa veti intelege ca toata lumea a beneficiat intr-un fel sau altul de acest boom (sau bubble cum zic altii). Alt avantaj pentru stat, pe langa relansarea constructilor este ca mare parte din bani se intorc la stat, sub forma de taxe si impozite, plus ca asigura si ceva locuri de munca. 5% reprezinta numai TVA; iar daca 20% reprezinta manopera si cam 40% din cei 20% impozitele pe salarile acelor muncitori, asta inseamna inca 8%. O sa ziceti ca 5+8 = 13% si e mult mai mic decat 100%. Adevarat, insa statul nu cheltuie 100% din acel miliard, ci numai 100 de milioane, adica 10% (si asa mi se pare foarte mult, dar treaca de la mine), Si cum 13% > 10% inseamna ca statul este castigator net. Nu am mai pus alte avantaje la socoteala, va las pe voi sa le luati in pret: eventualul impozit pe profit, economiile la fondul de somaj, faptul ca evident manopera este mult mai mare de 20% (includeti si manopera muncitorului care fabrica cimentul sau fierul, nu numai celui care monteaza armatura sau toarna betonul), faptul ca oamneii implicati in constructia acestor locuinte vor cheltuii acesti bani, si deci din nou TVA, etc. si veti obtine o rata de intoarcere mult mai mare de 13%, probabil spre 25%.
Concluzie: scopul programului trebuie sa fie relansarea sectorului constructii si pentru acest lucru programul trebuie sa se adreseze numai locuintelor aflate la primul proprietar.
Care sunt costurile?
Se vorbeste mult de dobanda la care se vor acorda aceste credite. Pentru a vedea cam cat poate sa fie aceasta trebuie sa analizam structura dobanzii. Aceasta contine in principal urmatoarele costuri: costuri de finantare, costuri cu RMO, costuri cu riscul si profit.
Costul de finantare este sub 5%, probabil 4.25%. Spun asta pentru ca d-ul Baltazar facea ieri o declaratie cum ca bancile au costuri de finantare de 5%.. 5,50%. Cum dansul nu e analist, ci bancher, imi permit sa ii mai scad 100 pipsi din cifra avansata de dansul.
Impactul RMO este foarte mic, intrucat dobanda bonificata de BNR la RMO este foarte apropiata de costul de finantare al bancii. Si este problema bancilor sa isi micsoreze RMO prin atragerea de finantari cu maturitate mai mare de 2 ani astfel incat RMO sa fie zero. Este evident ca daca RMO este zero impactul ei asupra dobanzii finale este zero.
Costul cu riscul: daca statul pune la cale o schema corecta, astfel incat fondul de garantare sa plateasca INSTANTANEU un credit intrat in default atunci costul asta este zero. Daca nu se va reusii acest lucru atunci programul este sortit esecului. De altfel si Mugur Isarescu a subliniat clar acest aspect.
Profit banca: le dau 1.5% maxim. Cine vrea bine, cine nu "La revedere".
Cu asta dobanda este maxim 6%.
Conditia pentru banci ar fi ca formula de calcul a dobazii sa fie perfect transparenta, inclusiv profitul. Si orice modificare a dobanzii aprobata de BNR si justificata public.
Cum functioneaza garantia statului?
Aici sunt doua aspecte: cum functioneaza garantia statului in relatia cu bancile si ce face statul cu clientul rau platnic. Garantia statului catre banci trebuie sa poate fi platita instantaneu, pentru a justifica reducerea dobanzilor prin eliminarea riscului. Staul trebuie sa asigure fonduri necesare pentru acest lucru. S-a avansat suma de 100 de milioane. Mi se pare mult. 50 de milioane ar fi suficient, mai ales ca statul va putea suplimenta aceste sume daca fondul da semne de secatuire. Cu cat masurile de siguranta puse de stat in acest program sunt mai bune cu atat cheltuielile lui sunt mai mici, putand sa fie 0 de fapt. Trebuie retinut ca acesti bani nu sunt cheltuiti ci doar blocati. Ei sunt obtinuti printr-un imprumut (de ce sa nu fie o parte din banii primiti de la CE) si deci costul imobilizarii a 100 de milioane poate fi numai dobanda platita la acest imprumut, sa zicem maxim 5 milioane pe an. Marea intrebare si marea miza este ce va face statul cu clientii rau platnici! Aici se pot juca multe, aici se poate da in bara cel mai usor. Daca statul nu impune niste masuri aspre acestor rau platnici atunci va incuraja matrapazlicul, frauda si toate celelalte specifice balcanilor de care nu ne putem desprinde. Insa masuri draconice nu se traduce prin voturi, si aici e dilema! Ce as face eu? In primul rand as executa casa. Instantaneu si fara remuscari. Chiar daca respectivul nu ar mai platii pentru ca a ajuns somer. Daca as incasa suma de bani pe care am platit-o bancilor ma declar multumit si inchid dosarul. Daca nu, urmaresc recuperarea restului de datorie de la rau platnic prin executia silita a altor active detiunte de acesta. Si cum acestea sunt putine probabil, as face proprire pe salariu. Daca acesta nu exista atunci munca in folosul comunitatii. Acest masuri par draconice, dar numai ele garanteaza ca nu se va ajunge in default. Si sa nu uitam ca orice cheltuiala face statul, o face din buzunarul nostru. Din acest motiv trebuie sa fim foarte atenti. Dumneavoastra ce ati face daca imprumutul ar fi fost dat din banii vostrii? L-ati lasa sa mai locuiasca in acea casa? L-ati ierta de restul de datorie? Nu cred....
Cui se adreseaza acest program?
Ideea este sa reduci la minim gradul de default. Pentru asta trebuie sa selectionezi clientii cu mare grija. Prima conditie este avansul. Un avans de 5% nu "ustura" pe nimeni. La 60000 euro inseamna 3000. O bagateala. Un 20% avans, adica 12000, incepe sa usture. S-a calculat ca la 6% dobanda, pe 30 de ani, un credit de 60000 euro conduce la o rata de 466euro (cam pe acolo). Ce ar fi sa cerem celui care vrea sa isi cumpere o casa sa aiba experienta economisiri macar 2 ani? 2 ani la 30 nu pare mult. Ar fi semnul ca respectivul este capabil sa economiseasca. La o rata de economisire de 460 euro/luna in 2 ani strange exact 11000 euro. Pare potrivit ca avans la un credit de 60000 euro. Si il va ustura daca pierde acesti bani. Apoi intervine gradul de indatorare. Pentru ca suntem intr-o situatie tulbure trebuie sa gandim un grad de indatorare mic, care sa suporte eventualele scaderi ale veniturilor. Eu as merge pe 50% grad de indatorare sau 75% din tot ce depaseste o anumita suma, necesara pentru "cosul zinic" - sa zicem 200/euro/persoana. Urmatoarea conditie este varsta. Aceasta trebuie legata de perioada de rambursare. Si conditia ar fi varsta + perioada de rambursare mai mica de 60 sau 65 de ani. Un tanar la 30 de ani poate face credit pe 30 de ani. La 40 de ani faci credit pe maxim 25 de ani. La 50 de ani faci credit pe 15 ani. Conditia legata de "prima casa" nu o consider necesara. Eu vreau sa incurajez constructiile, nu sa fac protectie sociala.
Care este scopul programului?
Pentru ca am vorbit de scopul programului, trebuie sa il precizam. Aici vreau sa fac o analogie cu programul Rabla. Multi vad programul rabla ca un ajutor social pentru cumpararea de masini mai ieftine. Nimic mai fals! Sa vedem de unde vin banii pentru programul Rabla si ne vom lamurii. Pai banii vin de la Ministerul Mediului. De cand se ocupa acest minister cu ajutorarea celor care vor sa isi cumpere o masina? Nu se ocupa. Asta inseamna ca scopul programului Rabla este legat cumva de mediu. Si intradevar, scopul declarat al programului este reducerea poluarii prin innoirea parcului auto. Logic pana aici. In cazul programului prima casa banii pentru garantii vin de la fondul de garantare pentru IMM. Acest fond are legatura cu Ministerul pentru IMM (nu stiu exact denumirea si nu stau sa caut acum). Deci acesti banii ar trebuii sa ajute IMM. Asta e parerea mea, cel putin. Cui ar folosii un credit ipotecar la o locuinta veche? Sa zicem ca eu am un apartament vechi de 2 camere in Bucuresti. Il dau cu 60000, banca castiga (foarte putin cred eu avand in vedere ca sursele sale de finanatare sunt la minim 4% iar dobanda nu va fi mai mare de 7%), eu bag cei 60000 in banca sa imi dea 5..6% (de unde si costul finantarii bancii) si in economia reala nu se intampla nimic, doar ca o persoana, in loc sa cheltuie niste banii "in piata" ii plateste rata la o banca. A mai castigat ceva si notarul si statul (din taxe), dar in esenta banii aia s-au blocat. Eu in nici un caz nu o sa ma apuc sa consum cei 60000 "in piata", ci stau cu fundul pe ei ca imi e frica de ce se poate intampla "maine". Daca insa programul se va adresa numai locuintelor noi, aflate la primul proprietar (atentie: apartamentele cumparate pentru specula, intrucat nu se afla la primul proprietar, nu fac obiectul acestui program) se va impulsiona sectorul constructilor. Ce inseamna acest lucru? Nu stau sa va explic, dar e bine sa va uitati la ponderea lui in PIB, mai ales in anii de crestere economica. Asa veti intelege ca toata lumea a beneficiat intr-un fel sau altul de acest boom (sau bubble cum zic altii). Alt avantaj pentru stat, pe langa relansarea constructilor este ca mare parte din bani se intorc la stat, sub forma de taxe si impozite, plus ca asigura si ceva locuri de munca. 5% reprezinta numai TVA; iar daca 20% reprezinta manopera si cam 40% din cei 20% impozitele pe salarile acelor muncitori, asta inseamna inca 8%. O sa ziceti ca 5+8 = 13% si e mult mai mic decat 100%. Adevarat, insa statul nu cheltuie 100% din acel miliard, ci numai 100 de milioane, adica 10% (si asa mi se pare foarte mult, dar treaca de la mine), Si cum 13% > 10% inseamna ca statul este castigator net. Nu am mai pus alte avantaje la socoteala, va las pe voi sa le luati in pret: eventualul impozit pe profit, economiile la fondul de somaj, faptul ca evident manopera este mult mai mare de 20% (includeti si manopera muncitorului care fabrica cimentul sau fierul, nu numai celui care monteaza armatura sau toarna betonul), faptul ca oamneii implicati in constructia acestor locuinte vor cheltuii acesti bani, si deci din nou TVA, etc. si veti obtine o rata de intoarcere mult mai mare de 13%, probabil spre 25%.
Concluzie: scopul programului trebuie sa fie relansarea sectorului constructii si pentru acest lucru programul trebuie sa se adreseze numai locuintelor aflate la primul proprietar.
Care sunt costurile?
Se vorbeste mult de dobanda la care se vor acorda aceste credite. Pentru a vedea cam cat poate sa fie aceasta trebuie sa analizam structura dobanzii. Aceasta contine in principal urmatoarele costuri: costuri de finantare, costuri cu RMO, costuri cu riscul si profit.
Costul de finantare este sub 5%, probabil 4.25%. Spun asta pentru ca d-ul Baltazar facea ieri o declaratie cum ca bancile au costuri de finantare de 5%.. 5,50%. Cum dansul nu e analist, ci bancher, imi permit sa ii mai scad 100 pipsi din cifra avansata de dansul.
Impactul RMO este foarte mic, intrucat dobanda bonificata de BNR la RMO este foarte apropiata de costul de finantare al bancii. Si este problema bancilor sa isi micsoreze RMO prin atragerea de finantari cu maturitate mai mare de 2 ani astfel incat RMO sa fie zero. Este evident ca daca RMO este zero impactul ei asupra dobanzii finale este zero.
Costul cu riscul: daca statul pune la cale o schema corecta, astfel incat fondul de garantare sa plateasca INSTANTANEU un credit intrat in default atunci costul asta este zero. Daca nu se va reusii acest lucru atunci programul este sortit esecului. De altfel si Mugur Isarescu a subliniat clar acest aspect.
Profit banca: le dau 1.5% maxim. Cine vrea bine, cine nu "La revedere".
Cu asta dobanda este maxim 6%.
Conditia pentru banci ar fi ca formula de calcul a dobazii sa fie perfect transparenta, inclusiv profitul. Si orice modificare a dobanzii aprobata de BNR si justificata public.
Cum functioneaza garantia statului?
Aici sunt doua aspecte: cum functioneaza garantia statului in relatia cu bancile si ce face statul cu clientul rau platnic. Garantia statului catre banci trebuie sa poate fi platita instantaneu, pentru a justifica reducerea dobanzilor prin eliminarea riscului. Staul trebuie sa asigure fonduri necesare pentru acest lucru. S-a avansat suma de 100 de milioane. Mi se pare mult. 50 de milioane ar fi suficient, mai ales ca statul va putea suplimenta aceste sume daca fondul da semne de secatuire. Cu cat masurile de siguranta puse de stat in acest program sunt mai bune cu atat cheltuielile lui sunt mai mici, putand sa fie 0 de fapt. Trebuie retinut ca acesti bani nu sunt cheltuiti ci doar blocati. Ei sunt obtinuti printr-un imprumut (de ce sa nu fie o parte din banii primiti de la CE) si deci costul imobilizarii a 100 de milioane poate fi numai dobanda platita la acest imprumut, sa zicem maxim 5 milioane pe an. Marea intrebare si marea miza este ce va face statul cu clientii rau platnici! Aici se pot juca multe, aici se poate da in bara cel mai usor. Daca statul nu impune niste masuri aspre acestor rau platnici atunci va incuraja matrapazlicul, frauda si toate celelalte specifice balcanilor de care nu ne putem desprinde. Insa masuri draconice nu se traduce prin voturi, si aici e dilema! Ce as face eu? In primul rand as executa casa. Instantaneu si fara remuscari. Chiar daca respectivul nu ar mai platii pentru ca a ajuns somer. Daca as incasa suma de bani pe care am platit-o bancilor ma declar multumit si inchid dosarul. Daca nu, urmaresc recuperarea restului de datorie de la rau platnic prin executia silita a altor active detiunte de acesta. Si cum acestea sunt putine probabil, as face proprire pe salariu. Daca acesta nu exista atunci munca in folosul comunitatii. Acest masuri par draconice, dar numai ele garanteaza ca nu se va ajunge in default. Si sa nu uitam ca orice cheltuiala face statul, o face din buzunarul nostru. Din acest motiv trebuie sa fim foarte atenti. Dumneavoastra ce ati face daca imprumutul ar fi fost dat din banii vostrii? L-ati lasa sa mai locuiasca in acea casa? L-ati ierta de restul de datorie? Nu cred....
Cui se adreseaza acest program?
Ideea este sa reduci la minim gradul de default. Pentru asta trebuie sa selectionezi clientii cu mare grija. Prima conditie este avansul. Un avans de 5% nu "ustura" pe nimeni. La 60000 euro inseamna 3000. O bagateala. Un 20% avans, adica 12000, incepe sa usture. S-a calculat ca la 6% dobanda, pe 30 de ani, un credit de 60000 euro conduce la o rata de 466euro (cam pe acolo). Ce ar fi sa cerem celui care vrea sa isi cumpere o casa sa aiba experienta economisiri macar 2 ani? 2 ani la 30 nu pare mult. Ar fi semnul ca respectivul este capabil sa economiseasca. La o rata de economisire de 460 euro/luna in 2 ani strange exact 11000 euro. Pare potrivit ca avans la un credit de 60000 euro. Si il va ustura daca pierde acesti bani. Apoi intervine gradul de indatorare. Pentru ca suntem intr-o situatie tulbure trebuie sa gandim un grad de indatorare mic, care sa suporte eventualele scaderi ale veniturilor. Eu as merge pe 50% grad de indatorare sau 75% din tot ce depaseste o anumita suma, necesara pentru "cosul zinic" - sa zicem 200/euro/persoana. Urmatoarea conditie este varsta. Aceasta trebuie legata de perioada de rambursare. Si conditia ar fi varsta + perioada de rambursare mai mica de 60 sau 65 de ani. Un tanar la 30 de ani poate face credit pe 30 de ani. La 40 de ani faci credit pe maxim 25 de ani. La 50 de ani faci credit pe 15 ani. Conditia legata de "prima casa" nu o consider necesara. Eu vreau sa incurajez constructiile, nu sa fac protectie sociala.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)